ARTICOL PUBLICAT LA DATA DE 14 MAI 2020.

Pentru primul episod al seriei noastre săptămânale, François-Xavier D’Hollander, berar și cofondator la One Beer Later, ne va vorbi despre cele 6 beri care l-au făcut să aprecieze berea artizanală și să-și deschidă o berărie. Așa că urcați-vă pe motociclete și hai să ne bucurăm de o călătorie în timp, explorând traseele rurale din nordul Franței, stând la soare cu o bere spaniolă și având un mic rendez-vous cu niște rebeli locali. 

 

Brasserie Saint Sylvestre – 3 Monts

Pentru voi, o să sar peste berile fără alcool pe care le-am băut în fiecare duminică seara de la vârsta de 11 ani cu familia, în timp ce ne uitam la Benny Hill. Deci, nu o să spun nimic despre Tourtel Blonde și Buckler Sans Alcool. Primul meu souvenir drag este 3 Monts de la Brasserie Saint Sylvestre. Această “bière de garde” (literalmente, “bere pentru păstrare”) provine din regiunea mea de origine, nordul Franței. În mod tradițional, acest stil de bere a fost obținut de berarii locali, adesea în ferme, în lunile mai reci pentru a evita problemele cu drojdia instabilă, putând fi păstrat și băut mai târziu în an. Trois Monts este un ale puternic (8,5% ABV) și deosebit de palid pentru acest grad de alcool. Cu excepția unei amărăciuni bine dezvoltate (pentru anii 90), alcoolul nu era deosebit de perceptibil. Sticla venea cu un dop de plută și o capsă. Deci era nevoie de un tirbuşon ca să o deschizi, sau de dinți puternici (metodă de deschidere nedocumentată – nu o recomand). Mulți ani mai târziu, când lucram într-o mălțărie, am avut norocul să aprovizionez Brasserie Saint Sylvestre cu malțurile noastre. Instrucțiunile date erau să producem cel mai palid malț de primăvară posibil. Am executat ordinele cu scrupule, pentru că aveam un mare respect pentru această familie de berari (am aflat mai târziu că bunica lor a fost unul dintre acționarii mălțăriile noastre centenare). Ceea ce a fost bine pentru mine a fost faptul că 3 Monts a devenit berea mea preferată duminică seară, de când am ajuns la vârsta când puteam să beau bere adevărată.

 

Brasserie Meteor – Meteor Pils

Meteor este singura fabrică de bere din Franța care a obținut aprobarea din partea guvernului ceh de a folosi „Pils” în numele său, încă din 1927. Asta pentru că era un adevărat Pilsner – un lager palid, amărui, făcut cu hamei Saaz, cu o ‘uscăciune’ în gust datorată folosirii de uruială de porumb. Familia Haag o produce lângă Strasbourg, după o rețetă transmisă din generație în generație. În anii 90, a fost singura bere nepasteurizată distribuită la nivel național, cu o minunată cutie cu buchete cu hamei verde, și cu o perioadă de valabilitate de 6 luni. Când am lucrat ulterior la berărie (ca angajat efectiv de data asta), am fost foarte norocos să pot gusta berea aceasta direct din liniile de îmbuteliere, mai ales când temperatura din cameră depășea 35°C. La acea vreme, nimic nu era interzis în fabricile de bere familiale. Unii dintre berarii mai vechi mi-au spus că generația anterioară obișnuia să bea o cutie de 12 sticle mari pe tură!

 

BrewDog – Hardcore IPA

BrewDog Hardcore IPA este probabil cea mai bună bere din portofoliul lor. O vreme, acest IPA puternic m-a făcut să cred că BrewDog e o berărie fantastică. De atunci mi-am mai schimbat părerile pe acest subiect, dar această bere a fost cu siguranță o revelație pentru mine. Până în acel moment, fusesem un homebrewer, crezând că dry hopping-ul era o speranță zadarnică! De atunci, m-am concentrat mai mult pe hameiurile americane, și ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost consumul de bere IPA. Îmi pare rău că BrewDog nu mai produce această bere. Ca berari, trebuie să vedem întotdeauna jumătatea plină a paharului, iar berile din memoria noastră sunt întotdeauna mai bune decât cea mai recentă bere comercială.

 

Brasserie Parisis – Parisis Blonde

Această fabrică franceză pariziană aparține cuiva pe care l-am cunoscut la muncă. Și din moment ce eram amândoi berari, am devenit prieteni – aceasta este logica industriei craft, nu-i așa? Odată cu berile sale, am descoperit hameiurile Simcoe și Citra și am devenit un mare fan al acestor soiuri americane. Asta a fost în jurul perioadei în care interesul meu pentru dry hopping a trecut de la vis, de la aspirație la experimentare, și am început să folosesc dry hopping în berea făcută acasă. În timp ce efectuam lucrările de bază la ceea urma să fie într-o zi One Beer Later, am vizitat berăria Parisis (aveau cel mai recent model de la Kaspar Schultz, nimic mai puțin). Când am ajuns mai târziu să-mi construiesc propria fabrică de bere, aveam un buget de aproximativ 100 de ori mai mic, așa că am făcut berăria după modul în care o făceau nemții… acum un secol. Să faci bere este tradiție, până la urmă!

 

Berea artizanală spaniolă

Acuma, pot încălca un pic regulile? Industria berii artizanale din Spania este subestimată sau cel puțin necunoscută. Pe lista mea, cele mai fabuloase sunt: Edge Brewing, Barcelona Beer Company, La Quince, Basqueland Brewing Project, La Pirata, Bidassoa, Naparbier. Încă sunt greu de cumpărat în România (mai bine le cauți în Bulgaria). Poate niște buni samariteni vor citi acest lucru – hai să sperăm. Am avut norocul să trăiesc în țara bască în Franța și să întâlnesc un tip pe nume Franck, care cumpăra aceste beri direct de la berării. Lângă pădurea Sapindus și nu departe de plajele de nisip izolate, Franck era dealerul (doar de bere, nu chestii ilegale!) surferilor, servindu-le ultimele beri spaniole. Oamenii purtau flip-flops și bermude în ianuarie. Oare de ce m-am mutat de acolo? Apropo, în satul (Seignosse) în care locuiam există 5 berării artizanale. Din nou, oare de ce m-am mutat de acolo?

 

Ground Zero – Imperial Fuck

Nu în ultimul rând: Ground Zero este una dintre cele mai vechi fabrici de bere artizanală din România. Împreună cu Clinica de Bere, au făcut multe pentru a ridica profilul berilor craft din țară. Există mereu câteva sticle de Imperial Fuck în oricare din comenzile mele către Berero. Acest IPA puternic are ceva diferit și unic. Este o bere foarte bine echilibrată, cu capacitatea de a-și ascunde concentrația de alcool. Acum, Imperial Fuck a devenit berea mea de duminică seară, pentru că sunt suficient de bătrân pentru a mă ridica la nivelul numelui ei – presupunând că pe soția mea nu o doare capul!