Articol publicat la data de 4 iunie 2020.

În cel de-al patrulea episod al seriei noastre săptămânale, vom vorbi cu Silviu Burtă de la Bereta Brewing. Pentru Silviu, ceea ce a început ca un hobby de colecționar s-a transformat într-o pasiune pentru fabricarea berii, și a dus ulterior la deschiderea uneia dintre berăriile artizanale care pune cel mai mult accent pe comunitate din România. De la beri clasice la beri de nişă, iată cum a început totul.

Povestea mea a început probabil într-un mod diferit decât pentru alți oameni. De când eram copil, mi-a plăcut să colecționez diferite lucruri. Nu știu sigur de ce, dar sticlele de bere mă fascinau. Poate pentru că aveau nume interesante, iar etichetele arătau ca un fel de emblemă. Oricum, de aceea am început să beau diferite beri în primul rând, pentru a colecționa sticlele. Dar, la un moment dat, am găsit niște beri care erau diferite iar asta mi-a stârnit curiozitatea de a încerca cât mai multe.

 

Guinness la draft

Aceasta a fost una dintre primele beri pe care am început să o beau în mod regulat, mai ales când era disponibilă la nitro draft. În 2006 eram student boboc în Timișoara, și era un Irish bar unde o puteam găsi de cele mai multe ori. Mi-a plăcut această bere pentru că avea o textură și un mouthfeel foarte faine. De asemenea, cantitatea de „bule” era potrivită pentru mine, o făcea foarte ușor de băut și destul de gustoasă, în special dat fiind ABV-ul scăzut. Pentru mine a fost ceva cu adevărat diferit de ceea ce știam despre bere. Până atunci am încercat destul de multe beri belgiene și germane, dar toate parcă erau la fel. Guinness era diferită. Am cumpărat și versiunea îmbuteliată cu widget-ul pe interior ori de câte ori am avut ocazia să o împărtășesc și prietenilor care o apreciau. Trebuie să menționez și Kilkenny aici. Mi-a plăcut poate chiar mai mult (pe nitro draft) decât Guinness, dar rareori era disponibil. Însă nu mi-a plăcut prea mult varianta la sticlă.

 

Flying Dog – Snake Dog

Trec rapid peste următorii 6 ani, până în vara anului 2012. Atunci am mers la cumpărături la Auchan și s-a întâmplat să fie în timpul „târgului de bere” pe care îl au anual. Cel mai bun mod de a stârni un colecționar este să-l așezi în fața unui raft plin de lucruri pe care nu le-a văzut niciodată. Mi-am umplut coșul cu beri noi, iar una dintre ele a fost Snake Dog IPA. Când am gustat acea bere, am avut momentul meu „Holy Shit” care m-a făcut să trec de la băut bere pentru a colecționa sticle la băut bere pentru a descoperi noi gusturi. A fost practic primul meu contact cu hameiurile aromate. Nu știam ce gustam acolo, mi s-a părut ireal că berea să poată gusta așa. Snake Dog este un IPA clasic american, cu toate aromele sale iconice precum pin, rășini și coajă de citrice amare. M-am îndrăgostit și am început imediat să cercetez stiluri de bere și locuri unde puteam găsi bere interesantă. Mi-a luat jumătate de an până am pus mâna pe …

 

Russian River – Pliny the Elder

… nașul berilor cu mult hamei, la acea vreme. Și nu a fost o treabă ușoară să fac rost de el, mai ales să-mi fie livrat în România. Dar am reușit să obțin doua sticle și doamne, ce experiență copleșitoare a fost … Pliny nu a fost tipul de bere care sa-ți sară în ochi cu ceva anume, dar m-a uimit din cauza echilibrului perfect și a faptului că era extrem de ușor de băut. Culoare aurie aproape limpede, spumă albă. Aroma rășinoasă, verde, hoppy. Combinație foarte bună de malț și soiuri clasice de hamei, cu pin și pieliță de grapefruit. Corpul și carbonatare medii. Extrem de ușor de băut și gustos. Conform standardelor de astăzi, această bere e o DIPA pe stil West Coast decentă, dar pe vremea aia era ceva dumnezeiesc. L-am băut de mai multe ori de atunci și încă mi-a plăcut, dar lucrurile începeau deja să se schimbe pe partea de beri hoppy. Dar înainte să trecem la haze (*wink*), mai trebuie să menționez o bere de temelie.

 

Firestone Walker – Parabola

Mai exact, Vintage 2011. Era la începutul anului 2013 când am băut-o, după ce încercasem în jur de 150-200 de beri diferite de la prima întâlnire cu o IPA. Nu a fost prima bere învechită în butoi pe care am băut-o, dar a fost prima care m-a dat pe spate. Nu prea eram fan de beri cu ABV din două cifre, deoarece nu-mi plăcea arsura pe gât de la alcool. Parabola nu a avut nimic de acest gen, chiar și la 13% ABV. Dupa ce a stat aproape doi ani în sticlă, era at its peak. Nu știam asta pe atunci, dar mi-am dat seama ulterior, după ce am băut destul de multe din versiunile sale. Era de o culoare negru uleios, cu spumă cremoasă, maro. Aroma de malțuri negre, bourbon, caramel și butterscotch. Gustul cam cu aceleași note, ușor dulce, dar nu cloying. Aromă intensă de butoi, cu vanilie și cocos prăjit. Corpolentă, cu un creamy mouthfeel. Alcool foarte bine ascuns. Era o bijuterie de bere, extrem de complexă și elegantă. Cel mai bun vintage pe care l-am băut de la ei a fost din 2014, păcat că a luat-o în jos de acolo. Aceasta e probabil prima oprire în timp care are de-a face cu începutul călătoriei mele înspre a-mi deschide o berărie. Asta pentru că am băut această bere împreună cu Adrian, colegul meu din Bereta. Pentru el, acesta a fost probabil momentul cheie on his beer journey. Ceea ce ne duce la …

 

Omnipollo – Fatamorgana

… începutul Haze Craze. Nu chiar la scară globală, dar cel puțin pentru mine. Am băut această bere la jumătatea lui 2014, credeți sau nu, la prima mea sesiune de homebrewing, împreună cu Adrian, deja amicul meu constant de băutură în acel moment. Făceam prima noastră bere la noi în bucătărie, un hoppy pale ale pe care l-am numit Citro (din cauza combo-ului de Citra și Amarillo). Și ce fac oamenii în timp ce fac bere? Beau bere, evident. Una dintre berile din acea noapte a fost Fatamorgana. Mai băusem câteva beri de la Omnipollo și îmi plăceau toate, în special Nebuchadnezzar, așa că aveam ceva așteptări mari de la berea asta. Dar când am turnat-o în pahar, ceva nu mi s-a părut în regulă. Culoare galben pal opac și o spumă ciudată, cu bule anormal de mari. Gustul era, de asemenea, destul de diferit, cu hamei intens, puternic aromat și „verde”, destul de amar. Nu a fost chiar ceea ce am numi azi „New England style IPA”, dar a fost total diferit, în special când vine vorba de aspect și mouthfeel. Abia după un an, hazy IPAs au început brusc să fie „un lucru” și am băut primele mele New England IPAs „pe bune”. Printre primele s-au numărat beri de la Tree House și Trillium, cea mai impresionantă dintre ele fiind Vicinity de la Trillium. Am băut aceste beri împreună cu Adrian, și Cristian de la Hop Hooligans. Pe atunci (2015) făceam încă bere în garajul unui prieten. Sunt destul de sigur că acele NEIPAs ne-au influențat pe toți trei, și ne-au făcut să vrem să producem ceva asemănător și în România. Ceea ce am și făcut, cam un an mai târziu.

 

Hudson Valley Brewery – Demiurge

După ani de zile încercând tot felul de beri (aproximativ 6000 la acea vreme), devenise dificil pentru o bere să mă impresioneze în vreun fel. Dar s-a întâmplat totuși în octombrie 2018. Am obținut niște beri de la Hudson Valley într-un trade. Nu prea știam la ce să mă aștept, dar știam că berile lor erau foarte hyped în State. Ei s-au specializat pe sour IPAs, nu chiar un lucru nou, dar modul în care o făceau era unic. Din cele patru beri pe care le-am avut, Demiurge a fost cea mai impresionantă, dar toate cele 4 au fost uimitoare. „Tiki-Style Sour DIPA with raw wheat, malted oat, milk sugar, blackstrap molasses, pineapple, lime puree, and almonds, hopped with Mosaic and Azacca”. Aceasta este descrierea oficială a berii. Sună dubios, dar nu a fost. Toate aromele erau într-o armonie perfectă, combinându-se într-o experiență coezivă. A avut o influență mare asupra unora dintre berile pe care le-am făcut mai târziu la Bereta, de exemplu Safe Spot Landing, Guilt Trip și recenta Colors of Light.

Deci, deocamdată, acestea sunt cele 6 beri care cred că au fost pietre de temelie pentru mine. Probabil că va trece ceva timp până când voi găsi ceva cu adevărat diferit, dar cine știe, poate următoarea bere e chiar după colț. Cheers.