ARTICOL PUBLICAT LA DATA DE 3 august 2021.

M-am trezit azi dimineață cu următoarea postare supărată pe viață, făcută de Călin de la Bere Noah.

Ce-i drept, postarea a fost făcuta noaptea târziu, care (din experiență proprie) nu-i chiar cel mai bun moment să te duci pe net să îți verși oful. Și, după cum se întâmplă în cazurile de acest gen, postarea a reușit să polarizeze atât băutorii de bere cât și oamenii din industrie, de la berari la organizatori de evenimente. 

Acuma, Călin nu e singurul berar care e supărat pe organizatorii de festivaluri din cauza costurilor de participare. Singura diferență e că el a ales să spună public lucrurilor pe lume, pe pagina berăriei. Și, din punctul meu de vedere, felul în care a făcut-o e lipsit de tact (sorry Călin). Nu o să mă leg de faptul că prostituatele și vânzătorii de burgeri sunt și ei oameni iar a vorbi despre ei ca și când ar fi sub nivelul tău e cam jenant, și reafirmă ideea că berea artizanală este un produs elitist, de la snobi pentru snobi. Însă nu mi se pare corect să pui toți organizatorii de festivaluri în aceași oală, și să-i penalizezi pentru că ți se pare că scopul lor în viață e să se îmbogățească de pe urma unei taxe de participare și a unui comision din vânzări.

Așa că o să explic un pic care-i treaba cu organizatul unui festival de bere craft, ca să înțeleagă toată lumea că nu suntem niște hoțomani și căpcăuni.

Din experiență proprie, treaba stă cam așa: totul pornește de la faptul că, bă, mie îmi place berea craft, îmi plac și festivalurile, și cum nu prea am de unde alege în România, hai să mă apuc eu de organizat unul. Dacă iasă și ceva bani din el, cu atât mai bine. Ce nume îi pun, unde îl țin, când, pe cine invit, ce format îi dau, cum îl promovezi, astea sunt detalii. Din start până la sfârșit, principala dilema de care mă lovesc este cum îl finanțez. Eu nu cunosc niciun organizator de festivaluri de bere care e făcut din bani, așa că problema se pune astfel: de câți bani pot să fac rost de la sponsori, și cum fac după să completez găurile din buget.

Noi am început să organizăm evenimente de bere artizanală în 2017. Primul eveniment mai mare a fost Craft Beer Days, organizat în colaborare cu Vlad de la Blend, și care a fost și primul (pe vremea aia doar mini) festival de bere craft din Cluj. La vremea respectivă, îi cunoșteam pe marea majoritate a berarilor, însă nu eram suficient de siguri pe noi, așa că ne-am gândit să facem în așa fel încât să fie cât mai convenabil pentru ei, în speranța că o să vină la evenimentul nostru. Am avut noroc cu faptul că Vlad a fost cam pe același film cu noi și a fost de acord cu cerințele noastre un pic bizare, cum ar fi o taxă de participare modică (ceva gen 100 de lei, wtf nici nu mai țin minte) și faptul că le cumpărăm noi berarilor paharele pentru servit berea (care ne-au costat cateva sute de lei, but hey, whatever). Plus că ne-am oferit să le organizăm berarilor cazare, le-am facut rost de corturi, frigidere și sisteme de draft la cei care nu aveau, i-am lăsat să vina cu ce beri au vrut cum au vrut, din astea, ca să fie totul bine și frumos. Nu că ar ține cineva minte. 

Anul următor, evenimentul a crescut ca și concept și s-a transformat în Cluj Craft Beer Festival. A fost mutat de pe terasa Blend într-un parc, deci din start s-au complicat lucrurile. Nici nu se mai punea problema că taxa de participare o sa fie 100 de lei, nu când ai costuri de mii de euro pentru închiriat spațiu, amenajare, promovare, adus frigidere, adus formații, făcut activități, etc. Chiar şi cu o taxă de participare de 250 de euro plus comision 15%, festivalul a ieșit pe minus, și după cum observa Vlad, a pierdut 8.000 de euro. 

În 2019, noi și Vlad am luat-o pe cărări diferite, şi noi am decis să go back to basics când vine vorba de festivaluri. Așa că am început seria de evenimente numită Craft Tranzition Party, un mini festival de o zi, cu vreo 4 – 5 berării, ținut în clădirea și curtea unei foste sinagogi. Am încercat să ne reducem la minim costurile de organizare, dar nu ne-am permis să lăsăm lumea să vină chiar pe gratis, așa că am pus un comision de participare de 20% din vânzări. După patru ediții, am ieșit o singură dată pe profit, când am făcut mirobolanta sumă de (nu o să vă vină să credeți) 50 de lei!!! 

Într-o lume ideala, festivalurile de bere artizanală ar fi finanțate de către sponsori, iar berarii ar fi plătiți să participe, așa cum sunt the headliners de la festivalurile de muzică. Problema e că, în România, e foarte greu să găsești sposnori pentru genul ăsta de eveniment. Dacă după 4 ediții Bucharest Craft Beer Festival (care au fost primii organizatori de evenimente de acest profil din țară) nu a avut ciurda de sponsori de la care s-au așteptat, restul ce șanse au? Și da, nu e corect să le ceri berarilor să-ți finanțeze evenimentul. Dar pe de altă parte, dacă bani nu e, nici craft beer festival nu e, și după aia ne mirăm de ce berea artizanală ocupă un procentaj infim din totalul vânzărilor de bere.

Într-adevar, ca organizator, e obligația mea să fac rost de fonduri pentru organizarea evenimentului. Problema e că sponsorii nu cresc în copaci, iar bugetul pe care ei îl au la dispoziție trebuie și el gestionat în așa fel încât să genereze cât mai multă expunere. Când esti sponsor, îți pui întrebarea: “Cu ce ma ajută o asociere de imagine cu evenimentul X? Unde o să am o vizibilitate la public mai mare: la Untold sau la evenimentul ăsta unde poate vin vreo 15.000 de oameni?” It’s a no-brainer, mai ales vara. Plus că ai mai multe șanse să te bage sponsorii în seama dacă organizezi ceva la scară mare. Go big or go home, cum se zice. Iar ca să organizezi un eveniment care să atragă atât publicul larg cât și sponsorii, îți trebuie bani. E un fel de catch-22 destul de aiurea de care se pare că mulți berari uită. 

Și uita așa, cheltuielile cresc, iar ca organizator, te trezești în ipostaza în care trebuie să le ceri berarilor să te susțină financiar. Nu e deloc ideal, dar e mai bine decât nimic. Taxa aia de participare de 250 de euro (care e cam standard pentru genul ăsta de festivaluri) e modică, și chiar dacă îți vin 20 de berării, nu o să te ajute să-ți acoperi costurile. Pe de o parte, ai putea creşte taxa de participare, dar așa riști să te trezești cu un craft beer festival cu doar 2 – 3 berării, deci trebuie să găsești o modalitate să împaci și capra și varza. 

Aici intervine acel comision din vânzări. Eu, ca organizator, îmi asum responsabilitatea de a crea și promova acest eveniment în așa fel încât el să-ți permită ție, berarul, să ai suficiente vânzări încât să-ți recuperezi costurile de participare (inclusiv transport, cazare, etc) și să ai și profit pe lângă. Aș putea să-ți cer o taxă de participare mai mare, însă nu vreau să-ți măresc costurile, așa că îmi asum un risc și îți cer un comision. Pentru că da, comisionul acela este un risc. Dacă nu vine suficientă lume la eveniment, sau dacă vremea ne fute planurile, tu o să ai mai puține vânzări, iar ca rezultat eu o să am parte de un procentaj care nu o să-mi permită să-mi recuperez investiția. Dar dacă totul merge bine, atât tu ca berar, cât și eu ca organizator, avem șanse să ieșim pe plus, iar acei 10 – 20% îmi vor amortiza costurile de anul acesta, iar anul viitor îmi voi permite să organizez un eveniment care, din nou, îți va oferi o platformă de vânzare și promovare. 

Adevărul e că în momentul de față nu poți organiza un festival la care berarii plătesc ori puțin ori nimic. Am testat asta pe pielea mea și pot să vă spun că nu funcționează. Așa, eu aș putea fi un mecena al berii craft și să organizez evenimente din salarul meu de freelance writer, în speranța că, la un moment dat, conceptul o să ia suficient avânt încât să devină rentabil. Dar asta e ca și cum eu le-aș cere berarilor să vină la evenimentul meu și să-și dea berea gratis în scop de promovare. Pentru că, dacă eu fac totul din buzunarul meu pentru că #pasiune, ei de ce n-ar face la fel? Vorba aia, o mână spală pe alta, și amândouă ajută industria să crească. 

În fine, asta e părerea mea, după vreo 4 ani de organizat evenimente și festivaluri de bere artizanală. Într-adevăr, în trecut am făcut destul de multe observații (obiective, zic eu) la adresa festivalurilor de acest gen din România. Pentru că există probleme de comunicare, organizare și promovare, atitudini de-a pula, clauze contractuale și gentlemen’s agreements restrictive și alte cele. Dar această industrie este încă la început, așa că fiecare face lucrurile cum poate și cum știe, for better or worse. 

Nu toti organizatorii înțeleg conceptul de craft beer festival, așa cum îl vedem în afară, ceea ce nu-i așa rău, pentru că nici majoritatea publicului din România nu îl înțelege. Fix de-asta avem în continuare nevoie de scene, spectacole, bufoni și focuri de artificii. Nici mie nu-mi place, și și eu aș vrea să avem festivaluri de bere care să fie doar cu bere. But we have to start somewhere. Iar dacă între organizatori și berari există doar suspiciune, ranchiună și arătat cu degetul la “Uite ăla cum face, tu de ce nu poți?”, ne cam dăm singuri în cap când vine vorba de făcut chestii faine.

It’s time y’all learn to get along. Cheers!