Articol publicat la data de 30 aprilie 2020.

Azi dimineață, am primit un comunicat de presă din partea Asociației Berarii României, prin care aflu că ‘Asociatia Berarii României inițiază #MancareDeSuflet #SOSHoReCa, o campanie care își propune să atragă atenția autorităților și consumatorilor asupra situației economice din sectorul ospitalității, puternic afectat de întreruperea activității pe perioada stării de urgență.’

Anexată era și o scrisoare adresată Prim-ministrului, Ministrului Finanțelor Publice, si Ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, cu o listă de măsuri pe care Asociația le recomanda ‘în favoarea sectorului ospitalității și a întregului lanț valoric creat de industria berii’, în cadrul situației economice actuale. Măsurile cerute sunt ușor de ghicit: compensații salariale pentru angajați, granturi și împrumuturi inclusiv prin redirecționarea fondurilor europene, facilități fiscale și înlesniri la plata taxelor, acordarea de împrumuturi cu acoperirea dobânzilor/comisioanelor, și așa mai departe.

La început, mi s-a parut o idee foarte bună, și deja mă gândeam să scriu un articol despre treaba asta, în care să bag pe final și poezia mea preferată, că berăriile artizanale din România trebuie să-și facă asociația lor. Intru un pic pe FB să-mi fac un plan de bătaie, și după vreo oră de dat scroll prin postări care-mi amintesc că trebuie să-mi cumpăr bere pentru 1 mai, filmulețe despre antreprenori și articole despre baruri bătute de soartă, am început să-mi pun niște întrebări. De ce ar susține guvernul segmentul industriei HoReCa care promovează consumul de alcool?

Realistic vorbind, sunt puține șanse ca lucrurile să revină la normal pe partea de baruri în următoarele 6 luni. Și atunci, pentru ce sunt aceste fonduri? Pentru angajați? Oare câți barmani și chelneri chiar sunt în șomaj tehnic? Oare câți au fost de fapt trimiși acasă după ce patronii au ridicat din umeri, fără nici un ajutor financiar, pe motiv că ‘Las’ că se descurcă ei’? Sau poate fondurile sunt pentru patroni, ca să-și poată plătii chiria și facturile la furnizori. Dar de ce să bagi un cash injection în industria barurilor în momentul de față, când știi clar că o sa stea închise pentru încă multe luni? Eu înțeleg că IMM-urile pun România pe roate, dar oare ce trebuie să-ți treacă prin minte să ceri, de exemplu, fonduri europene pentru baruri, în momentul în care nu avem bani pentru doctori? De ce e asa de important barul tău încat eu, plătitor de taxe, trebuie să te scot din impas?

Cireașa de pe tort e un un comentariu pe care îl tot văd zilele astea vizavi de faptul că micii antreprenori au greutăți: ‘Păi dacă ar fi făcut economii, nu ar fi in situația asta’. În primul rând, business-urile nu cresc făcând economii, ci investind. În al doilea rând, barurile sunt unul din motivele pentru care berăriile artizanale din țară nu au ‘economii’. Iar în toată povestea asta cu ‘SOS barul meu’, eu nu o să fiu niciodată de partea barurilor și restaurantelor, ci a berăriilor.

Dar hai să explic mai pe larg de ce mă doare fix undeva dacă se închide barul tău.

Unul din lucrurile care mă urcă pe pereți de fiecare dată e felul în care barurile și magazinele se bat cu pumnul în piept că ‘Noi suntem marii susținători ai berii artizanale!’. Și da, așa e, dacă berăriile nu ar avea o piață de desfacere prin locațiile de profil, cu siguranță nu am avea așa de multe. Însa nici un bar, magazin, restaurant sau berărie nu vrea să vorbească public despre cât de șubredă e de fapt această relație. Barurile se laudă cu faptul că au pe stoc cele mai noi, craft și artizanale beri din țară, dar nimeni nu zice nimic de facturile după care berarii așteaptă luni în sir să fie plătite. Nimeni nu zice nimic de felul în care barurile țin berăriile în șah cu datorii de mii de lei.

Probabil cel mai penibil lucru pe care l-am aflat legat de industria berii artizanale din România e faptul că, de fapt, berarii sunt creditori pentru baruri. Tu, berarul X, duci niște cutii de bere la barul Y, cu o factură care trebuie plătită în termen de 30 de zile. După alea 30 de zile, pui mâna pe telefon și întrebi, ‘No, păi pe când niște bani?’. Ți se răspunde aiurea că o să ți se plătească factura în curând, dar uite, am vazut că aveți o bere nouă, pot să pun o comandă? Iar tu, ca berar, zici da, pentru că nu ești prost să nu-ți vinzi berea. Lunile trec, te uiți în lista de localuri care îți datorează bani, te mai sună contabila să te întrebe ce-i cu factura aia neplătită din 1900 toamna, mai dai un telefon, mai ești amânat, mai primești o comandă, și uite așa te obișnuiesti cu ideea că banii ăia nu-i mai vezi. Între timp, furnizorii de malț și hamei nu-ți livrează nimic, pentru că ei nu-s proști ca tine să dea marfă pe credit, și nu poți să faci o șarjă nouă pentru că n-ai cu ce. Ah, că poate ar trebui să dai barurile în judecată ca să-ți primești banii? Cum să nu, ca berar, tu fix de asta ai bani. Asta, presupunând că ai cu cine să te judeci. Am întâlnit cazuri în care berăriile nu și-au putut recupera banii pentru că un local s-a închis pe motiv de faliment, dar câteva luni mai încolo, același patron a deschis un bar nou, pe un SRL unde tu nu ai de fapt facturi, deci n-au ce să-ți plătească. Sucks to be you, bro.

Toată relația asta dintre baruri și berări miroase un pic a mafie: ‘You pay for our protection, or we break your kneecaps’. Vrei să-ți vinzi berea în acest local care e punctul de referință când vine vorba de bere craft, atunci trebuie să joci după regulile noastre. Tu îmi dai bere, și îți asumi faptul că o să te plătesc mai încolo, într-un viitor foarte vag și îndepărtat. Bagă-mi și un discount, etichete personalizate și ceva freebies pe-acolo. Nu-ți convine, vinde în supermarket. Să te văd atunci cum te descurci.

Ca berar, nu-ți permiți să vorbești public despre treaba asta, pentru că pui toată industria într-o lumină proastă. Iar patronii de baruri și magazine știu asta. Așa că taci și înghiți, grin and bear it, smile and wave, și pui o postare pe pagina de social media prin care le spui fanilor că berea ta se găseşte în localul Y, în speranța ca o să cumpere lumea suficient încât să primeşti şi tu ceva bani.

Să nu credeți, dragi cititori, că această situație se datorează pandemiei. Nicidecum, lucrurile au stat așa ani în șir. De fapt, toată situația asta durează de așa mult timp încât sincer mă întreb cât de fezabilă e industria de baruri craft. La câte baruri și magazine de acest gen s-au deschis în ultimii ani, ai crede că vorbim de o mină de aur. Nici pe departe. Nu barurile susțin industria berii artizanale, ci berarii susțin industria barurilor. Și vorbim aici de berarii artizanali, care prin faptul că au datorii de la baruri, plătesc efectiv din propriul buzunar ca să-și vândă berea. Și atunci, cât de gros trebuie să ai obrazul încât tu, antreprenor cu stea în frunte și facturi restante, să ceri ajutor financiar de la guvern? De cât tupeu ai nevoie pentru a-ți face reclamă că susții industria berii artizanale? De ce mi-ar păsa mie, berar și consumator, de faptul că planul tău de afaceri a fost așa de șubred încât afacerea ta mergea în gol de luni în șir?

Ok, hai să lăsăm facturile deoparte și să povestim efectiv despre beri. Despre faptul că multe magazine și localuri nu le depozitează corespunzător, deși patronii cică înțeleg că e vorba de un produs nefiltrat și nepasteurizat. Hai să vorbim despre bere la draft, și despre faptul că aproape nimeni nu curăță liniile de bere. Când lucram în UK, curățam echipamentul o dată pe săptămână, și de fiecare dată când puneam o bere nouă la draft. În Romania, ai noroc dacă vin băieții de la berăriile alea mari o dată pe lună să-și curețe liniile, și dacă le dai ceva pe lângă, poate-ți curăță și instalația aia unde ai băgat ceva craft pe țeavă. Altfel, mai nimic. Oare cum s-ar simți un berar să afle că barul Y a pus IPA lui la draft fără să curețe liniile în care a fost mai întâi un sour sau un stout, iar berea la care a muncit atât are în pahar un gust și o culoare dubioase? Cum s-ar simți dacă ar vedea cum toarnă persoana de la bar berea, sau dacă ar auzi cum răspunde la întrebarea ‘Și ce fel de bere e asta?’ cu un sec ‘Ah, ăăă, e un IPA, e o bere amară’? Dar hei, barurile sunt aici pentru a susține berarii și a educa consumatorii, one dirty line, improperly stored beer and inexperienced staff at a time.

Sincer, cred că dificultățile financiare cu care se confruntă unii berari în momentul de față au fost în parte cauzate de aceste baruri care nu și-au plătit facturile. Singurul lucru de care îmi pare rău e că șansele ca berarii să-și recupereze datoriile în momentul de față sunt foarte mici, dar măcar acum patronii de bar au ‘o scuză’. Iar berarii, pentru că ei sunt așa, mai de treabă de felul lor, o să înțeleagă, și o să zică ‘E ok man, plăteşti când poți, la toți ne e greu’, și uite așa o să ‘dispara’ facturi de mii de euro. Mă bucur, în schimb, să văd că berarii au început să-și livreze berea pe cont propriu, și sincer, cred că mulți vor trece cu bine peste această perioadă. Dacă vreți să sustineți industria berii artizanale, cumpărați acum, și direct de la berari. Berea e mai ieftină, e ținută cum trebuie, iar banii pe care îi dați pe berile lor chiar ajung la ei.

Evident că există și excepții, baruri și magazine care promovează industria berii artizanale nu doar pe față, ci și în culise. Dar prea multe au avut o atitudine lipsită de profesionalism de prea mult timp. Într-un fel, eu mă bucur că pandemia a lovit tare industria barurilor. Parcă era nevoie de o ‘curățenie de primavară’ în industrie, ceva care să declanșeze închiderea celor care și-au urmărit mereu doar interesele financiare și de imagine, cu un plan de afaceri făcut aiurea, fără să înțeleagă de fapt produsul, producătorul și consumatorul cu care au de-a face. Cine știe, poate că anul viitor vom avea parte de un new wave de craft beer bars deschise de oameni cu cap, oameni cinstiți, oameni care nu ar fi avut loc pe o piață saturată de mediocritate. Survival of the fittest in a capitalist market.

Poate dacă barurile ar fi arătat mai mult respect berăriilor, aș fi de partea lor. Dar în momentul de față, de ce mi-ar păsa că se închide barul tau? În afară de faptul că promovează consumul de alcool, cu ce mă ajută pe mine, cetățean de rând căruia îi ceri să te susțină, faptul că barul tău o să fie deschis peste 6-12 luni? Sunt țări în care, într-adevăr, barurile au o importanță foarte mare în comunitățile locale. De exemplu, traditional pubs din UK, care sunt un pilon de bază pentru comunitățile rurale. Sau în State, unde cartiere întregi au fost revitalizate prin deschiderea unui brewpub sau a unui bar într-o zonă defavorizată. În România nici vorbă de așa ceva. Cu ce ajută faptul că tu ai un bar într-o zonă trendy, pe centru?

Chiar mi-am pus întrebarea: dacă ar da toate barurile craft faliment, de care mi-ar părea rău? Și am găsit doar două: unul deschis de niște oameni faini care chiar sunt pasionați, și unul care e printre puținele baruri care își plătește facturile la timp. Iar adevărul fiind spus, nu prea mai am chef de retorici egoiste din partea barurilor. Urmează o perioadă financiară dificilă și pentru mine. Și dacă tot aleg să susțin industria craft, prefer să susțin producătorii direct.

Pe final, hai să terminăm și cu sentimentalismele. Barurile, acest substantiv comun la forma de plural, nu vor dispărea niciodată. Barurile au existat în SUA inclusiv pe vremea prohibiției. Barurile au rămas deschise în UK pe toată durata celor două războaie mondiale. Lumea o să bea bere în baruri și după pandemie. Ah, că nu o să mai bea în barul tău pentru că s-a închis, asta e altă poveste. Și sincer, ca și consumator, nu e absolut deloc problema mea.