ARTICOL PUBLICAT LA DATA DE 15 Octombrie 2020.

Dacă te numeri printre cei care nu urmăresc discuțiile de pe paginile de bere din motive abisal metafizice (sau poate pentru că ții la sănătatea ta mintală), avem vești interesante: s-a deschis la Cluj o berărie care face “cea mai faină bere craft de care nu ai auzit încă”. Mai exact, berăria Bârlog.

Ca să trecem direct la subiect, Bârlog e o microberărie finanțată de Ursus Breweries (subsidiară Asahi), deschisă pe locația fostei berării Ursus din Cluj (pe Calea Mănăștur), incorporând inclusiv fostul local Euphoria Music Hall. Dat fiind faptul că ține de Ursus, noi nu prea ne-am bătut capul cu ea deoarece, din start, nu bate cu definiția noastră legată de ce e craft.

Însă Bârlog a ținut morțiș să ne atragă atenția nu doar pentru că s-a auto-numit “craft” (măcar au avut mai mult tupeu decât Silva și al lor “craft quality”), ci mai ales pentru că e “cea mai faină bere craft”. Iar când cineva îți ridică mingea la fileu în felul ăsta, clar trebuie să vezi care-i treaba de fapt. Așa că, acum câteva zile, am zis că ar fi cazul să le facem o vizită.

Vizita noastră a coincis fix cu săptămâna în care localurile s-au închis înăuntru, așa că n-am stat prea mult în restaurant. În schimb, am fost invitați să vizităm berăria în sine, ceea ce, ca să fim sinceri, e mult mai mișto.

Turul l-am făcut în compania unor oameni foarte de treabă (care se pare că ne citesc blogul – cheers guys!): Dan (Executive Director), Dan (Production Director), Oana (Digital Media), și Flaviu (you know him, you love him, you probably drink craft because of him). Oamenii au primit bonus points din start pentru că au ținutul turul într-o engleză de nota 10, ne-au răspuns la tot felul de întrebări pertinente, și ne-au lăsat să facem poze cam la tot ce ne-a tăiat capul.

(Spoilers: we have a slight fetish for brewing equipment, and because there was a lot of brewery porn to look at, we took a shitton of photos.)

Proiectul Bârlog a început anul trecut, după o investiție de câteva milioane de euro din partea Ursus. Prima lor bere a fost brasată anul acesta, pe 3 august, și imbuteliată pe 26 august. Când am fost noi in vizită, încă se mai lucra la unele secțiuni care nu țin doar de spațiul de producție, precum tasting rooms, un gift shop, and more.

Dat fiind faptul că în locație exista deja fostul echipament al berăriei Ursus, am fost curioși să aflăm ce s-a întâmplat cu el. Ne așteptam să fi fost pus undeva, pe post de muzeu, însă a fost vândut, iar în locul lui, echipamentul nou a fost făcut de la zero de catre Inotec, o firmă locală (they’re also in a pretty kick-ass band).

Berăria în sine e o operă de artă, mai ales pentru oamenii ca noi, care suntem un pic obsedați de ce echipamente au berarii la ei în curte. Și nu vorbim doar de echipament, ci și de facilitățile din spațiul de producție: berăria are inclusiv un laborator, pentru quality control, IBU and EBC measurements, pus la punct rețete, etc. În total, Bârlog are 20 de angajați care se ocupă de fabricarea berii, distributie, promovare, etc. Majoritatea au lucrat cu Ursus înainte, însă sunt și câțiva studenți care au absolvit de la USAMV, și inclusiv o persoană cu care am lucrat cot la cot la una din berăriile artizanale din Cluj.

La partea de ingrediente, Bârlog folosesc cu precădere base malt făcut în România de Soufflet Malt, iar malțurile de specialitate sunt importate. Before you ask, nu, nu bagă porumb în bere. Hameiul folosit e sub formă de peleți, și în funcție de soi, e adus din Germania, UK, etc, prin distribuitori precum Charles Faram. Și nu, nu folosesc nici extract de hamei.

Echipamentul în sine e foarte high tech când îl compari cu cel folosit de berăriile pe la care am mai fost în vizită, dar când ai de-a face cu o capacitate așa de mare, cam e nevoie de el. De exemplu, ți-ar lua enorm de mult timp să golești the spent grains dintr-un mash tun de 40 de hectolitri, motiv pentru care Bârlog folosesc un sistem pe bază de aer comprimat, which removes the spent grain from the mash tun, through pipes, and into a tank outside. De acolo, e preluat de o fermă din zonă.

CIP (cleaning-in-place) station de 15 hectolitri, asemănător cu cel folosit de microberării. Vasul 1 – hot caustic soda, Vasul 2 – cold caustic soda, Vasul 3 – peracetic acid. Echipamentul folosit pentru îmbuteliere (bottling line, kegging line, micro-filter, pasteurizer, etc.) are propria stație CIP, dar mai mică.

Bârlog are o capacitate anuală maximă de 20,000 de hectolitrii, susținută de 20 de fermentatoare a câte 80 de hectolitri fiecare.

Sistemul de centrifugare, folosit pentru a înlătura particulele mari (hop matter, yeast clumps, proteins, etc.) din bere, înainte de a trece la pasul următor:

Filtrarea. E prima dată când vedem și noi un filtru de bere in real life. Pentru că, da, berile Bârlog sunt filtrate, deși pe viitor se pare că oamenii vor să experimenteze și cu beri nefiltrate.

Dry hopping station cu un combo de 4 tipuri de hamei, ce urmează să fie folosit într-o bere nouă (un red ale). La dry-hopping, Bârlog nu pun hameiul direct în fermentator, ci recirculă berea prin acest vas, care e umplut cu peleți de hamei.

Instalația de pasteurizare. E interesant de menționat, totuși, că nu toate berile Bârlog sunt pasteurizate, iar dintre cele care sunt deja pe piață, doar porter-ul (“Enigma lui Negru Vodă”) e și filtrat, și pasteurizat. N-am fost pe fază să întrebăm de ce.

Fix lângă instalația de pasteurizare e un micro filter, prin care trec toate berile înainte de a fi puse în sticlă sau keg. Astfel, capătă un aspect crystal clear, și au o viață la raft mai lungă.

Stația de îmbuteliere e imensă, și ocupă de una singură mai mult spațiu decât multe din microberăriile pe care le-am vizitat. Dintre toate piesele de echipament, e singura care nu e făcută de Inotec, ci de o firmă din Italia.

Am fost curioși de ce Bârlog au ales să îmbutelieze berea la sticlă, și nu la doză, așa cum sunt multe din berile din portofoliul Ursus. Sincer, ne așteptam să ni se spună că sticla denotă o imagine mai “craft”, dar răspunsul e mult mai pragmatic: dozele au nevoie de un tunnel pasteurizer, care e o piesa de echipament mult mai mare, iar la volumul berăriei, nu este o investițite care își are rostul.

După cum spuneam, n-am petrecut prea mult timp în bar/restaurant, pentru că localurile sunt închise înăuntru, și pentru că noi când mergem în oraș oricum ne facem veacul pe terasă. Cu toate acestea, dacă sunteți prin zonă, aruncați un ochi în jur când mergeți la baie. Localul e foarte fain făcut, plin de hidden gems, personalized artwork, și chestii precum:

… this customized chopper…

… or this sticker-covered piano that was put up on the wall.

No bun, echipamentul ca echipamentul, important e ce iasă de pe linia de producție. Așa că hai să degustăm berile.

Legenda lui Matei Corvin – Lager – 4.7% ABV

Crystal clear, light amber colour, decent white head, no lacing. Note de pâine și cereale umede, barley sugar candy, bran flakes, și un pic de DMS (ceea ce nu-i neapărat o problema într-un lager). Thin body, ajutat totuși de o carbonatare bună, dulceag (din nou, barley sugar candy), cu o amăreala ușoara, și o țâră de malț verde în fundal. Nu are acel gust abraziv de cereale și carton umed ca restul berilor Ursus. Flavours aren’t entirely in harmony, with the sweetness being too in your face, and the bitterness too slow to make an appearance.

Enigma lui Negru Vodă – Porter Black – 6% ABV

Singura bere din portofoliu care e și filtrată și pasteurizată. Black with a tan head, large, fast disappearing bubbles. Un pic de bubblegum în miros chiar la început, care dispare repede, lăsând în urmă o aromă de cereale, black treacle, roasted malts. Taste still packs the bubblegum, with a bit of overripe banana, malțuri prăjite, amăreală de cafea, ciocolată neagră, și un gust ușor metalic. Body is a bit thin, with a good carbonation though, and although the taste is rather enjoyable, it lacks the creamy mouthfeel of a great porter.

Palosul lui Ștefan – IPA – 6.3% ABV

Inorogul acestei trilogii, din moment ce nu a fost lansată oficial (la data la care o bem noi, cel puțin) but everyone is dying to know what it tastes like. Ca și lager-ul, e crystal clear, amber coloured, with a small white head. Un pic de note citrice în aroma (lamâie), deși most of it is overwhelmed by malt sweetness, with a hint of marmalade. Medium carbonation, slightly watery, sweet malts and marmalade in the taste, with a subtle lemon zest notes and a mild, bitter finish. Mai apropiată de un ESB sau un old school IPA decât de o IPA modernă.

Bonus points pentru toate berile, din partea noastră, pentru că au trecut pe etichetă ce fel de malț și hamei au băgat în fiecare. Bârlog sunt printre puținele berării din țară (artizanale sau nu) care fac treaba asta.

Per total, berile sunt ok, simple, dar fără cine știe ce defecte. Nimic care să te facă să zici wow, dar nici să te îndrepți către chiuvetă. Se simte însă că sunt filtrate, ceea ce le răpește destul de mult din gust şi aromă.

Cam atât legat de beri și vizita noastră la berărie. Hai să povestim chestii serioase.

Treaba cu Bârlog e următoarea: deşi sunt finanțați de Ursus, au destul de multă libertate când vine vorba de branding și de berile pe care vor să le facă. Totodată, sunt deschisi la tot felul de chestii faine precum tasting sessions (nu doar cu berile lor), concursuri de homebrewing (cu un panou de jurizare din care ar face parte heavyweights la nivel european), și inclusiv la colaborări cu berăriile artizanale din Cluj (dacă există doritori).

Ah, că și-au pus emblema de “craft” în frunte și că asta dăunează berăriilor care chiar sunt craft? This is where it gets complicated.

Din punctul nostru de vedere, Bârlog nu sunt o berărie craft, artizanală, sau cum ai vrea tu să-i zici. Dar asta e doar părerea noastră, bazată pe o definiție pe care noi am inventat-o acum câțiva ani, și care zice că dacă ești finanțat de o berărie macro și produci mai mult de 5,000 de hectolitrii pe an, gata, nu mai ești craft (deși aici noi ne-am dat un pic singuri în cap, pentru că Zăganu a depășit pragul de 5,000 hl, și după definiția asta, proprie și personală, Zăganu nu sunt craft – oops). However, this is just our opinion. Nu știm, poate dacă ar exista ceva, o asociație, un patronat, o măslină, ceva care să fi delimitat până acum pe baza a ce criterii ești de fapt “craft”, atunci da, am fi putut avea niște argumente pe bune. Pentru că, let’s be honest, îți trebuie ceva solid, nu doar pasiune, ingrediente naturale, și tradiție ca să fi artizanal – Bârlog le are pe toate. Cât despre calitate… de fapt, hai mai bine să nu povestim despre calitate.

Într-adevar, când Bârlog și-au pus stema de “craft” în frunte, chiar doreau să stârnească o reacție din partea publicului. Berile pe care le fac sunt destul de entry level (atât ca pret, cât și stil și calitate) încât să te facă să treci de la un lager de duzină la nivelul urmator. Publicul țintă pentru ei nu sunt oamenii care beau deja Milkshake NEIPAs și BA Imperial Stouts, pentru că, să fim serioși, nimeni n-o să treacă de la artizanal înapoi la macro. Pe lângă asta, oamenii chiar au o atitudine craft (seamană foarte mult cu Brew Dog la capitolul ăsta) în comparație cu alte berării artizanale, sunt deschiși și prietenoși (atât online cât și face to face), și fac bere decentă. Noi o să ținem mereu partea berăriilor craft (well, alea care se preteaza cu definiția noastră), dar sincer, ni se pare un pic aiurea să fi hateri la adresa Bârlog doar pentru că și-au făcut temele înainte să iasă pe piață, sau pentru că au bani (zici că suntem iar în liceu și ne e ciudă pe copiii de bani gata).

Nu e prima dată când berarii și băutorii de bere artizanală cred că e sfârșitul lumii deoarece sectorul macro face incursiuni în cel micro, și n-o să fie nici ultima. Piața craft a supraviețuit “episodului” Silva Romanian Pale Ale, a trecut și peste Ciuc IPA, și o să treacă și peste Bârlog. Nu-i un capăt de țară. Da, apariția berăriei Bârlog pe piață ar putea fi un punct de cotitură pentru berarii artizanali, și noi chiar suntem curioși să vedem dacă chiar se alege ceva din asta, și dacă o să facă un front comun ca să-și apere interesele. Only time will tell.

Tot ce contează de fapt e să bei ce-ți place, şi mai ales, să-ți placă ce bei. Cheers!